Cățelul Lord
Era o zi caldă de vară, perfectă pentru o plimbare în parc. Vlad și sora lui, Alexandra, se jucau cu Lord, cățelul lor năzdrăvan, lângă lacul de la marginea orașului.
— Aruncă mingea mai departe! — strigă Vlad, cu zâmbetul până la urechi.
Alexandra o aruncă puternic, iar mingea sări pe alee și ajunse direct în apă.
— Hopa… — a zis Vlad.
— Cum o scoatem acum de acolo?
Dar înainte ca vreunul să spună ceva, Lord s-a zbughit spre lac. În câteva clipe era deja în apă, lângă minge.
— Loooord!!! — a strigat Alexandra îngrozită.
— Apa e prea adâncă acolo!
— L-am salvat, Vlad! — a spus Alexandra cu lacrimi în ochi.
— Nu puteam să-l lăsăm acolo. E parte din familia noastră!
Când au ajuns acasă, mama i-a întâmpinat în prag. Când a văzut hainele ude și cățelul leoarcă, s-a speriat puțin.
— Ce s-a întâmplat, dragilor?
— Lord a sărit în apă după minge, — a explicat Alexandra.
— Era prea departe și nu mai putea să iasă. Așa că am folosit o creangă și l-am scos.
Mama s-a liniștit, l-a mângâiat pe Lord și i-a îmbrățișat pe copii.
— Sunt atât de mândră de voi! Ați avut curaj și ați acționat repede. Nu toți copiii ar fi făcut asta.
— Ne-am speriat puțin, recunosc, — a spus Vlad.
— Dar știam că trebuie să-l ajutăm! Doar îl iubim.
Mama a zâmbit și le-a întins prosoapele.
— Mă bucur că sunteți bine. Mergeți să vă schimbați, iar eu vă pregătesc cina.
Lord dădea din coadă, sprijinit de Vlad, care îl usca cu prosopul.
— Băiete, data viitoare să nu mai sari în lac după minge, da?
Cățelul l-a privit cu ochi umezi și a dat din coadă fericit. Era acasă, alături de cei care îl iubeau.
